sâmbătă, 11 septembrie 2010

Floris, lumea e nedreaptă, Floris!

(Neve)       


       Întotdeauna m-am lovit în viaţă de cele mai felurite nedreptăţi. Omenesc, nu? Dar ce rău doare când te nedreptăţeşte un prieten sau un iubit...! E ca şi cum viaţa încetează să pulseze. Cât aş vrea să nu-mi mai pese...! De-aş putea să mă tai în trup, să scot din mine acei centri ai emoţiei şi ai durerii, ai sensibilităţii şi ai fragilităţii şi să-i împrăştii în eter să se dizolve, aş face-o într-o clipire. Dar sunt prea slabă ca să-mi ciuntesc corpul doar pentru că m-am săturat să sufăr. Instinctul de conservare ar trebui să funcţioneze. Ar trebui. Nu înseamnă că se şi întâmplă. Egoismul îl pot înţelege, mă încearcă şi pe mine de nenumărate ori, e firesc, e omenesc. Am studiat atâta despre suflet, am lucrat şi lucrez cu mine zi de zi ca să fiu mai bună, mai iubitoare, să nu fac diferenţe între oameni, mă supăr pe mine când gândesc rău despre cineva, ştiu că dacă mă port altfel decât sunt în interiorul meu contravine cu tot ceea ce m-am străduit să fac până acum, dar uneori cad. Cad atunci când primesc câte o palmă printr-o vorbă nemeritată sau printr-o tăcere crâncenă de la cineva drag. Şi mă întreb, la fel de omenesc, de ce? (Aproape niciodată nu aştept un răspuns când folosesc "de ce"-ul atât de comun tuturor.)
       Da, ştiu, am aşteptări prea mari, de aceea sunt rănită, mă aştept ca toţi să judece ca mine, ceea ce nu este posibil. Oare când o să învăţ ceea ce a tot încercat să-mi explice prietenul meu de suflet şi toate învăţăturile spirituale pe care le-am citit şi care mi-au răsfăţat degetele, ochii şi inima? Pare atât de simplu să te gândeşti că atunci când nu ai aşteptări nu ai cum să fii dezamăgit. Şi da, fiecare om are mintea lui proprie după care se lasă condus, are modul propriu de a vedea şi de a înţelege lucrurile. Dar când cineva drag te răneşte pe nedrept încât să ajungi să-ţi doreşti să nu-i fi deschis niciodată porţile vieţii tale, e prea greu de suportat, iar eu încă n-am găsit instrumentele necesare pentru a putea şi atunci mă refugiez în meditaţii, în respiraţii şi în scris. De aceea îţi scriu acum ţie, Floris, draga mea, pentru că ştiu că tu mă poţi înţelege, tu, în sufletul căreia îşi găsesc culcuş toate florile lumii, tu care porţi în inimă culorile tuturor florilor din univers, doar tu mai poţi să-mi parfumezi viaţa cu o floare de câmp. Tu nu ştii ce-i răutatea, n-a mai avut unde să încapă în tine. De-ar fi toţi oamenii aşa!
       Parcă îmi doresc şi eu să fiu o floare. O magnolie, să trăiesc doar o primăvară. Mi-ar fi deajuns. Oare florile ştiu cât de scurtă e viaţa lor? Sau de aceea înfloresc aşa frumoase, pentru ca menirea să le fie îndeplinită negreşit? Nu ca noi oamenii, ne urâţim cu fiecare respiraţie care nu poartă în ea doar bunătate pentru fiecare fiinţă şi ajungem să murim urâţi, fără culori, fără nectar. Eu nu mai vreau să fiu rea, Floris! Pentru mine, pentru culorile pe care vreau să le pictez pe fiecare firişor de piele ca apoi să crească în mine asemenea unui curcubeu. Dar lumea e nedreaptă, Floris, şi mă tem să nu atragă furtuna cu nedreptatea ei şi să mi le spele...
    






12 comentarii:

  1. Aşa este... parţial sau în totalitate... ne regăsim în rândurile de mai sus
    Lumea este aşa cum e...

    RăspundețiȘtergere
  2. cred ca asa este..........iar pe tine aproape ca te regasesc in floris......

    RăspundețiȘtergere
  3. Geta draga mea, :) eu nu sunt Floris! Ea este prea bună, prea frumoasă, prea caldă... Eu nu sunt aşa! Deşi, pe undeva, cred că toate femeile avem ceva din Floris... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu te lasa intristata de rautatea lumii.Toti in ziua de astazi sunt numai pentru ei,rar intalnim persoane care sa se gandeasca in primul rand la ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate aşa e, Adriana. Într-un fel e normal să ne gândim întâi la noi, dar măcar să ne gândim o secundă mai mult când faptele noastre i-ar putea răni pe ceilalţi.

      Ștergere
  5. lumea e nedreapta plina de rautati . dar mai exista inca oameni cu sufletul bun :prietenii lui Floris , numai trebuie sa-i gasesti.
    mai bine mai tarziu decat niciodata

    RăspundețiȘtergere
  6. Minunat aici la tine...Mi-am umplut si eu sufletul cu fluturi colorati in culori de curcubeu..si i-am lasat sa-mi daruiasca zambet si sarut pe campia mea de flori de camp...albastrele,maci...si lan de grau stralucind in soare de bucuria dansului fluturilor tai magici...Multumesc ca te-am gasit aici!:) <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos pentru tot ce ai spus! Sunt plină de frumos acum! Deşi răspund târziu, sper să mai treci.

      Ștergere