joi, 25 noiembrie 2010

Mă îmbolnăvesc de dragoste



(The first breath of love)



       Când mi-ai îmbrăcat sufletul în atingeri de cer şi mi-ai chemat buzele într-un zâmbet, am ştiut că la sfârşitul, la capătul potecii care dă spre poarta ta, mă voi îmbolnăvi.
       Cântecul păsărilor care mi-a însoţit paşii vestea libertatea care îmi va încătuşa inima când simplu, sincer şi fără teamă îmi voi aşterne visele în privirea ta. Vânturile lumii în care trăiam acum erau calde, asemenea zefirilor din toate primăverile care te prevesteau. Umbrele copacilor de pe marginea drumului se odihneau privind gâzele care se bucurau de vara pe care o năşteam în jur. Tu m-ai umplut de toată această lumină!
       Acum te odihneşti aşteptând să culegi recolta semănată cu atâta soare în viaţa mea. Poate fără să ştii ai recreat bătaia inimii după glasul tău. Şi nici nu mai îmi pasă dacă ploi vor mai cădea pe pământul meu! Pentru că tu eşti acolo, tu calci pe el şi muguri prind viaţă în urma pasului tău.
       Mă îmbolnăvesc de dragoste. Mă îmbolnăvesc de vise. Mă îmbolnăvesc de tine! Şi nu vreau să mă vindec!