vineri, 25 noiembrie 2011

Cerceii mei de portocal

    

   (Return to forever)



       Astăzi însemn iubire. Doar e vineri, doar e noiembrie, doar e viaţă, doar e acea atingere timidă pe mâna stângă şi acele buze rătăcind pe ceafă...
       Nu ştiu ce soare să cuprind de mână, să-l modelez ca pe-o biluţă cu care să mă joc până pe înserate când furia lunii că aş fi trădat-o va trimite firicele de frig să-mi îngheţe obrajii încremeniţi într-un zâmbet. Şireata, tot în favoarea mea se preface... Aş putea minţi atât de simplu că sunt îmbujorată de la răcoarea serii, de la lună, de la noiembrie, nicidecum de la privirea cu care pui stăpânire pe mine atât de firesc de parcă ţi-aş aparţine.
       Port roşu. Port iubire. Şi port cerceii aceia cercuri, sub formă de soare, de lună plină, de ochi rotunzi aşezaţi peste trupul meu.
       Dezveleşte-mă de tot! De noapte, de doruri, de poftă de sărut... Dezveleşte-mă de aşteptări şi lasă-mi trupul liber din care să crească flori de portocal.







5 comentarii: