marți, 1 mai 2012

Vroiam să fiu un porumbel



(Field of dreams)


"Oamenilor vroiam să le las
sufletul meu, drept pâine la popas,
drept păşune, livadă şi cer.
Tuturor acelora care nu mă cer
şi nu mă cunosc, am vrut să le fiu
o candelă pentru mai târziu."
                              (Magda Isanos)



       Întotdeauna mă faci să zâmbesc. Dar oare zâmbetul tău de unde-l iei? Din ce cotlon ascuns izvorâşte? La auzul cărei voci iese la suprafaţă şi nu mai pleacă până nu pleacă luna după ape?
       Tu eşti mai mult decât crezi, decât te ştii. De fiecare dată îmi spui că de la mine ai învăţat atâtea, că de la mine au pornit răspunsurile pe care le-ai căutat vreme îndelungată. Nu dragul meu. Acele mici sclipiri sălăşluiau în tine. Eu doar le-am mângâiat prin cuvinte să prindă curaj, să iasă în lume.
       N-am înţeles niciodată de ce fugi de mine. Nu vroiam să fiu decât un porumbel care să ciugulească bucăţi de suflet din palmele tale.