marți, 31 iulie 2012

Mă iubeai


(Arboles de nostalgia)


"Există îndrăgostiţi fericiţi
care rămân împreună,
   şi-al căror sărut proaspăt sună..."
                                   (Nina Cassian)     



    Există. Aşa cum şi atingerile noastre au existat. La fel cum mâinile tale tremurau când îmi atingeau obrazul şi transpiraţia palmelor tale povestea degetelor mele că doar pe mine mă vei atinge veşnic.
       Mă iubeai. Eram nebună după tine. Doar odată cu noi s-a născut iubirea. Prin toate săruturile pe care ni le dădeam zâmbind.
       Întotdeauna îţi voi rămâne pentru că întotdeauna ţi-am fost. N-am fi fost cei care suntem dacă nu ne-am fi cunoscut. Prima iubire. Acea unică primă iubire. Neuitata iubire. Întotdeauna îţi voi fi...
       Poate n-ar fi trebuit să te las să-mi dai drumul. Nu învăţasem până la capăt zborul. Când am căzut n-ai mai fost acolo să mă prinzi, acolo unde îţi era locul, la capătul degetelor mele care ţi-au atins de atâtea ori chipul. Apoi, când te vedeam rătăcind printre iluzii în încercarea de-a mă uita, n-am ştiut să te chem înapoi. N-am ştiut să te am. Poate că totul s-a întâmplat doar ca să învăţăm acel sărut al nemuririi, acel sărut care învie toate poeziile scrise din toate veacurile.
       Şi totuşi, îmbrăţişările noastre n-au murit. Şi acum simt că-mi vine să muşc din distanţă, s-o sfâşii bucăţi, doar ca să te mai pot cuprinde în acea unică, divină îmbrăţişare.
       Întotdeauna ne va lega acel fir care ne-a crescut din inimi când ne-am întâlnit privirile pentru prima oară. Îţi mai aminteşti? Era frig tare, dar soarele născuse raze de care nu ne-am mai putut desprinde.
       Întotdeauna te voi avea într-un fel sau altul pentru că întotdeauna îţi voi fi...