duminică, 25 noiembrie 2012

Din macii mei se naşte iubirea



(Return to forever)


"Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup,
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul."
                                      (Lucian Blaga)



       De macii mei nu mă voi despărţi niciodată. Ei îmi sunt culoarea începutului şi sfârşitului. Aş fi vrut să fi fost şi eu un mac. Ştiu că pentru tine am fost. Tu mă desenai în cel mai profund roşu. Un roşu iubire. Vibram la auzul vocii tale care parcă era izvorâtă din adâncul meu.
       Cred că doar visele te-au făcut să exişti cu adevărat. Cred că dacă nu te doream să fii, n-aş fi aflat niciodată de existenţa ta. Rămâneai undeva departe, un necunoscut pentru inima mea, iar eu rămâneam crezând că în lumea asta nu mai există bărbaţi care să iubească macii...







Un comentariu:

  1. Întâi voi zugrăvi alene,
    Mărgeanul strâns la tine-n păr.
    ***

    Prefer roşu-n suflet să-ngemăn
    Cu mult zvăpaiatu-mi tumult.
    ***

    Mă macină când macii sunt în floare
    Şi inima-mi doreşte cu ardoare,
    Ca pacea peste mine să se-aşeze
    Şi sufletul din nou să-mi lumineze.
    * * *

    De ierburi, când în linişte,
    Adun din tine flori de sîngeri.
    ***

    Răsai cu părul mac şi cu aleanul
    Pe câmpul unduit de vânturi line,
    Aş vrea să te cuprind adânc în mine.
    Ce vrei să-ţi fiu, de grâu eu lanul ?
    ***

    privirea lunecă-n tăcere
    şi să-ndrăznesc parcă îmbie
    să îţi răsfir ca adiere
    cosiţa lungă arămie
    ***

    Odrasla vâlvătăii de aramă,
    Rămâi deci amintire, gând razleţ!
    ***

    De lavă curg şuviţe presărând ...
    ***

    Azi, ești frumoasă! Ești ca lanul
    Cu maci pătat, sau ești seninul
    ***

    În lanul de iubire macul prins,
    Epistolar pătează voluptatea....
    Întins pe pat, de patimă aprins,
    Descopăr întristat singurătatea.

    Cu ochii-nchişi, mut timpul în priviri,
    Triez fotografii ce-n urmă tac.
    Mă las purtat de blânde amintiri
    Şi stărui c-un sărut pe păru-ţi mac.
    ***

    azi roza sufletului meu
    cu drag deja e dăruită,
    unui păr roş` ce-un alizeu
    îl mişcă-ncet, ca pe-o ispită.
    ***

    îi curge roşul peste umeri
    iar în cosiţe trandafirul
    se împleteşte vrând să numeri
    spinii care-i ornează firul
    ***

    - Acolo sus, o răsfirare
    de raze dintr-un apus roşu,
    presărate peste un arc de frunte
    senină ca zarea.
    ***

    şi-un lăutar când sunt sătul
    hangiţă păr de foc
    ***

    Acolo,
    în vâlvătaia rubinie
    mi-am văzut gândurile cernute
    cunună de stele
    în părul tău.
    ***

    RăspundețiȘtergere