joi, 6 decembrie 2012

Cu câte braţe?


(Calling on spring)




       Cu câte braţe să te mai cuprind ca să-ţi şoptească în cele mai dulci culori că îţi sunt de dinainte să exist? Nu am certitudine mai mare în tot prezentul meu plin de emoţii decât senzaţia aceasta ciudată şi reală în acelaşi timp că suntem făcuţi din aceeaşi tulpină.
       Simt că te cunosc la fel cum îmi cunosc liniile palmelor. Nu trebuie să te privesc ca să-ţi citesc în inimă. Toate respiraţiile ei sunt rugăciunile mele. Lanţurile care ne leagă sufletele împlinind iubirea nu pot fi desfăcute de nicio adiere de zefir. Ele coboară din curcubeu şi se revarsă în toate apele în care ne spălăm lacrimile de a nu ne fi găsit până acum.







Un comentariu: